| |
|
| |
o linie dreaptă fosforescentă până la invizibil
între cele două jumătăţi ale paginii
susul şi josul devin imposibile
nu mai pot scrie de la dreapta ei la stânga mea
se topesc literele pe rând într-un fluid greu
în care îmi las mâinile până la gând
linia devine coloană de os trece prin inerta mea
inimă îi lasă urme de fildeş în loc de sânge
pulsează haotic cerneală
mi se înscriu treptat istorii fără început
fragmente de oameni desculţi pe o carte a Domnului
mă învârt în jurul coloanei până la pagina paradisului
rup din primul copac ramura uscată
ce nu va deveni vreodată pagină
din ea fac praf de scris pe fruntea îngerilor
să îşi amintească
semnul de carte al oamenilor pierduţi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|