| |
|
| |
1. preludium
totul a început ca din întâmplare
parcul se umpluse de frunze proaspete
în delirul de cântec al păsărilor
ferestrele s-au deschis una după alta
ca nişte guri flămânde
ca nişte piersici cu carnea proaspătă şi roşie
dezvelindu-se între degetele tale care
au părăsit clapele pianului
care l-au abandonat pe vivaldi
sub teroarea papilelor gustative
de aceea curg insectele afară în soare
adiere de aripi transparente
privirea mea întârzie asupră-le şi nu
asupra trupului tău
dar mă întorc la catifeaua pulpelor
mă întorc la piersica ce-şi lasă zeama
să taie în arome umede mângâietoare
acolo unde noaptea dăinuie
născătoare de beţii secrete
totul a început din întâmplare
parcul se umpluse cu sunete
cu frunzele proaspete de aprilie
în floarea de zarzăr era setea
şi visul de fruct ce se crapă
adânc şi pătruns de dorinţă
2. in actu
tu şi chipul tău ascuns între palme
sărbătoare de fluturi în piept
adâncu-ţi privirii are apele calme
de ce nu te ating de ce mai aştept
vertij de fructe moi nesaţ şi delir
corpul tău prin care respir
sunt paingul atârnat de un fir
atât de subţire je sait que partir
c’est mourir un peu
je ne sait pas comme ce jeu
a-nceput şi blândul rotund
cum am deschis ca să mă-nfrupt
să mă dărui să mă ascund
de alcooluri subtile să mă las corupt
furtună în piersici când te pătrund
vârtejuri de fluturi când mă cuprinzi
din cupă-am băut efemerul până la fund
şi-acum simt eternul la care mă vinzi
cum mă poartă printre planete pustii
curând n-am să fiu curând n-ai să vii
rămânem sub soare ai nopţii copii
3. postfestum
am coborât de la ultimul etaj direct în mulţime
era forfota de la şase dimineaţa şi
răcoarea m-a plesnit peste obraz ca o nouă singurătate
un biet arici speriat tăcerea a strigat
înghesuită în ureche
tăcerea ta a cearşafului adunat şi fierbinte între sâni
dezvelindu-ţi genunchiul
a despletirii peste perne a luminii pe care
o înghit draperiile
o felie din tortul nopţii
pe tava zilei care se grăbeşte să vină
am coborât direct în mulţime
tăcerea s-a spart
ce zgomot îngrozitor în sinapse!
vin revărsat roşu pe faţa de masă
urme din sângele umbrei - neroditor
e somnul tău după o moarte prea mică
nimeni nu vede cum înfloresc caişii
cum înfloresc cireşii cum înfloreşte şoapta
pe buzele tale chemând
ca o picătură de ploaie în volbura râului
am coborât de la ultimul etaj direct în mulţime
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ioana Dana Nicolae -
2007-04-14 |
Bine ai venit, Florin! Te rog scoate de deasupra textului primele doua rânduri:
"Florin Dochia
Acelaşi joc"
pentru că, după cum observi sunt în plus, şi numele tău şi titlul poemului sunt deja.
După aceea o să mă întorc cu un comentariu.
|
| Aranca -
2007-04-14 |
nu stiu ce cauta la inceput numele dumneavoastra in text....face parte din poem?? din strofa intai?? trebuie sa il repetam de fiecare data??
si daca se dedica Lolitei lui Virgil Diaconu nu trebuia sa fie la subtitlu??? ca nu se mai stie...
|
| florin -
2007-04-14 |
Iertare ! Aşa se întâmplă când faci copy/paste şi nu eşti atent... Voi incerca sa rezolv problema imediat...
|
| florin -
2007-04-14 |
A cum este de două ori... Ştie cineva cum şterg unul ? E tare neplacut...
|
Ioana Dana Nicolae -
2007-04-15  |
Florin,
în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care foloseşti cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieţii-morţii şi-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
|
| andreea iancu -
2007-04-15 |
sustii foarte bine acest discurs, tii firul cu cea mai mare siguranta si e placut sa urmaresti un text care te duce si te cobora si sa observi ca nu are brese sau acele indicatii obositoare.
remarc strofa
" tu şi chipul tău ascuns între palme
sărbătoare de fluturi în piept
adâncu-ţi privirii are apele calme
de ce nu te ating de ce mai aştept
vertij de fructe moi nesaţ şi delir
corpul tău prin care respir".
|
| Sapphire -
2007-04-15 |
Florin, se vede uşurinţa cu care te desfăşori, siguranţa şi lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu ştiu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care
au părăsit clapele pianului
care l-au abandonat pe vivaldi
sub teroarea papilelor gustative
de aceea curg insectele afară în soare"
şi "am coborât de la ultimul etaj direct în mulţime".
Şi nu înţeleg asta: "cum înfloresc cireşii cum înfloreşte şoapte".
|
| florin -
2007-04-16 |
Bianca, mulţumesc, dezacordul era o greşeală şi s-a corectat. Ai dreptate cu privire la temă, e poate cea mai veche. Dar se întâmplă că eu nu scriu după o temă... O imagine, o împerechere de cuvinte mă obsedează la un moment dat şi nu mă pot elibera decât scriind, folosind împreuna cu alte imagini / împerecheri - stări, de fapt. Pentru mine poezia ESTE viaţă şi viaţa este poezie. Subliniez: doar pentru mine!
Multumesc tuturor pentru atenţia şi deschiderea cu care au citit. Orice s-ar spune, nu poţi scrie doar pentru tine şi eşti bucuros când emoţia ta trece la ceilalţi.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com