grauenfels adrian -- O zi fără poezie -- poezie

Ioana Dana Nicolae - 2007-04-14

Adrian,
năstruşnic titlu care schimbă pe "fără" în "cu". Poezie există în fiecare zi, numai că, ai observat bine, realitatea e cumplit de sărată.
Te rog să ştergi toate virgulele din prima strofă, n-au ce să caute acolo!

Sapphire - 2007-04-16

Foarte diferită poezia aceasta de ceea ce ştiam că găsesc de obicei la tine pe pagină. Şi totuşi sunt atâtea spuse aici, că nu pot să fiu extraordinar de critică. Poate că este un subiect tabu, despre care se gândeşte în şoaptă, poate că este în acelaşi timp o ţară atât de comună oricăruia dintre noi, poate că ochiul ce doarme l-am citit prea des, ca şi corăbia ce merge spre naufragiu... Dar uite, toată atmosfera îmi răsuceşte pe dinăuntru mii de cuţite, şi mi-e mult prea cunoscut gustul sărat al trădării, al sângelui, ca să nu rezonez la poezia ta.
Pentru vâslele singure care nu se scufundă şi se întorc acasă, pentru marinarii tăi bolnavi de nemurire (adică TOT nu vor să moară!), pentru încă o zi de nemurire... mulţumesc.
Şi da, Ioana are dreptate, nu au ce căuta virgulele în prima strofă.

nepotul lui rameau - 2007-04-17

Am scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...

Sapphire - 2007-04-17 Penita

Going south.
Am revenit, iar poezia aceasta îmi pare încă şi mai simplă, ca un cântec răzbind în surdină din capătul celălalt al unui vas de pescuit. Şi nu, nu este lună plină, ci nori, şi cântecul nu e de dragoste, şi nici măcar de dor.
Frumoasă construcţie; pentru motivele arătate anterior şi pentru că recitirea adânceşte sentimentul că te afli în faţa unui ocean de umbră, las semn. Nu este nici un cuvânt nelalocul lui aici, dar toate sunt amuţite.

florin - 2007-04-17 Penita

adrian, poemul este foarte aproape de sufletul meu... o zi fără poezie pentru că este o zi ÎN INTERIORUL poeziei... "vâslele ce mi se-ntorc acasă // cu fiece val, un gest de trădare" imi plac indeosebi. şi "marinari bolnavi de nemurire", desigur. mai putin, pentru că obişnuit, tocit, imi par: "în fiecare scoică, un fir de copil / în fiecare copil ascunsă o bătrâneţe"... dar, cu toata inima, o peniţă !