| |
|
| |
moartea mea începe acolo unde se termină oraşul. dincolo de oraş creşte iarba. dincolo de iarbă creşte un dig. dincolo de el creşte un râu. în el se adună ţiganii. bărbaţii spală cai femeile spală covoare. toţi cresc firesc toţi sunt la fel de înalţi.
moartea mea începe la dig. dincolo de el creşte un râu dincolo de râu creşte iarba. dincolo de iarbă cresc la fel de înalt ca orice moarte.
ea
pentru ea aş face orice nu-mi doresc decât să mă pună la încercare.
dacă mi-o cere voi păstra câţiva pui mai importanţi pe ceilalţi îi voi mânca. trebuie să fii puternic cel mai puternic să nu auzi disperarea puilor. disperarea te face puternic. trebuie să fiu puternic. va veni o zi în care se va prăbuşi orice cumpănă iar sânii ei nu vor mai da apă. voi fi acolo. o voi salva.
nu sunt o pradă uşoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de şarpe constrictor ce năpârleşte pe toate străzile. vine pe furiş te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate aşa te vor ocoli solzii.
noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzaţie.
viaţa mea începe acolo unde se termină femeia. dincolo de femeie creşte iarba. dincolo de iarbă creşte un dig. dincolo de el creşte un râu. în el se adună copiii. bărbaţii spală cai femeile spală covoare. toţi cresc la fel de înalţi ca orice moarte.
ea ştie totul despre mine. şi despre mâinile mele. ea ştie pe ce stradă merg şi când ajung acasă. ea nu se teme de animale. ea nu mă strigă pe nume. eu cresc dincolo de iarbă. când se joacă face piruete iar eu mă îndrăgostesc.
ea începe acolo unde se termină oraşul.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
bakemono_ella -
2007-04-11  |
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.)
"nu sunt o pradă uşoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de şarpe constrictor ce năpârleşte pe toate străzile. vine pe furiş te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate aşa te vor ocoli solzii.
noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzaţie."
acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci....
eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat.
vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi.....
inca odata, felicitari! si o mica penita...
queen.
|
| emiemi -
2007-04-11 |
Ioana, multumesc de apreciere, pentru mine treaba e simpla: nu caut metafore, eu scriu ce traiesc, bineinteles, trecerea se face prin senzorialul meu.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com