| |
|
| |
îmi tricotam mama aseară pe o anvelopă
în pumn strângeam ghiocul din tine
ce e cu mine în sala de aşteptare?
asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn
încă puţin …
…să îmi aminteşti sub care venă trăieşti…
mă repetam în alţi eu
iar tu mă numărai cu degetele norilor
seceraţi de curcubee
ce răsfirată eşti pe retina mea
şi ce pătrată
îmbraci un costum de aripă
armura unui înger ce spală
sângele topit din talpă
călare pe un forceps croit robit şi el
pe coapsa ta
şi ochii tăi îmi fac cadou
un cer de pământ…
ce păcat…
mamei nu am reuşit decât
să îi fac buzele…
şi să o visez…
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bakemono_ella -
2007-04-11 |
ai ceva ceva in poezia asta, insa e slab, te complici in imagini aiurea gen:
"asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn"--- pijamale?
"iar tu mă numărai cu degetele norilor
seceraţi de curcubee"---degetele norilor, curcubee??
poezia ta as vrea sa spuna ceva, dar e incarcata de balast. aeriseste-o si va fi mai bine!
queen
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com