| |
|
| |
cāt de blāndă privirea ta
ascunsă īn mine
n-am să īnţeleg
felul īn care tu ştii să mă iubeşti
nu-ţi pasă că alergi
apăsānd subţire pămānturile
īn care rāsul şi lacrima fierbinte
brăzdează cerul īn noapte şi zi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cami -
2007-04-07 |
O frumoasă poezie de dragoste. Īmi place tonul cald, degajat parcă de blāndeţea atingerii. Deseori se īntāmplă să putem māngāia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:)
Sărbători fericite!
Cami.
|
| Ioana Dana Nicolae -
2007-04-07 |
Tonul e īncărcat, īntr-adevăr de blāndeţe, delicateţe, īnsă doar prima strofă e bună, pe a doua mai trebuie lucrat. Ce să-nţeleg din: "apăsānd subţire pămānturile
īn care rāsul şi lacrima fierbinte
brăzdează cerul īn noapte şi zi."?
|
| lucian -
2007-04-08 |
multe cuvinte constranse intr/un poem ce voieste a se exprima.
|
| silv -
2007-04-08 |
Cred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem.
Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred...
Va multumesc.
Silviu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com