Fabius Mohorea -- euforie muribundă -- poezie

Profetul - 2007-04-02

o fi metafizica dar pe mine ma depaseste.
grafic imi place ce ai incercat aici. literar nu prea. desi cred ca ai vrut sa spui ceva.
cred ca o simplitate a limbajului te-ar avantaja.
parerea mea

Blacksong - 2007-04-03

mulţumesc pentru comentariu Virgil, ştiu şi a fost oarecum voluntară stilizarea, pe alocuri [ai dreptate :) ] cam exagerată, dar cred că orice nazuinţă se naşte a se materializa în totalitate.

yester - 2007-05-03 Penita

năzuind nefiinţa gri
sufletul,
suferind de cromatice
migrene fericite,
prea optimiste
râzând în a lor disperare
imaterială.
Colericul viu
are dor melancolic
în abilitatea nefiinţei
din fiinţă

ia să vedem noi metafizica asta grea de cap cât ar fi.
deci : sufletul dorind intrarea în neant în postura de gri, adică nici cu albul, reprezentat aici prin bine, nici cu antonimul său ce reprezintă "răul", suferă de culoarea stărilor de melancolie, uneori fericite. demn de subliniat această sintagmă migrene fericite. faptul că aceste stări sunt prea "optimiste" ţine de naturelul autorului care le priveşte ironic ca pe ceea ce sunt, imateriale
Firea poetului are dorurile clar exprimate în trecerea pasageră de a privi de multe ori moartea din viu.(abilitatea nefiinţei/din fiinţă. uffff! ce greu fuse:)!

imaginea este reuşită, reprezintă cu succes versurile, ermetice în parte, cu sapiditatea lor însă.
alăturarea este reuşită, tonul este original, toate îndeamnă la a revedea, a reciti, a regândi. nefiind nici mungiu (nici pipidi sau cum s-o fi scriind numele cu pricina) nu pot decât să apreciez în limitele mele alăturarea aceasta de enigmă-explicaţie, adicătelea text-imagine. la urma urmei dacă nu facem focul în rai, în iad nu va mai fi nevoie:)!

yester - 2007-05-03

... târziu , dar şi aşa e de bine:)!

Blacksong - 2007-05-10

mulţumesc de comm Paul, şi să ştii că metafizica nu depăşeşte pe oricine, hmm... migrenele astea,

Blacksong - 2007-05-10