Ioana Dana Nicolae - 2007-03-31

Andreea, acesta e cel mai patetic poem al tău, dar în sensul bun, de patetic trăit, filtrat, existenţialist. Ai expresii superbe, îngrozitor de realiste:"sunt curată şi dorm cu mâinile scoase peste pătură ca să poţi să mă atingi.", sau suprarealiste:"sunt o femeie simplă cu o frunză pe faţă". Dar şi locuri mai puţin inspirate: "jocuri sensibile de perpendiculare care au impreisia", "ochii lor negri pofticioşi"(apasa delete!) Ps: fă-ţi corectura, te rog, lipsesc litere!

Ioana Dana Nicolae - 2007-03-31

Pentru patetism temperat s.c.l.

Sapphire - 2007-03-31

Andreea, urmăresc ceea ce scrii de ceva vreme. Îmi place că ai curaj să laşi scrisul să se scrie pe sine şi că nu forţezi imaginile. Şi asta pare să vină natural la tine. Dar cred că mai trebuie să mai cauţi mai departe, să nu te opreşti la ceea ce vine neforţat. Trebuie cizelat de aici înainte. Uite, de exemplu, în textul acesta, poezia nu înseamnă numai frâu liber enumerării de trăiri ale tale, atâta vreme cât nu reuşeşti să ne transpui şi pe noi... În prima parte, după părerea mea, ai un singur vers în care ieşi din tine: "sunt o femeie simplă cu o frunză pe faţă". În ce-a de-a doua, textul se salvează, parcă renunţi puţin să fii atât de explicită. Deşi şi aici este acea construcţie remarcată şi de Ioana, aceea cu perpendicularele... Nu cred că mă înşel, ţi s-a mai sugerat să renunţi la conjuncţiile compuse, la abundenţa de cuvinte de legătură, la fraze cu multe subordonate... Ştii ce mă supără? Glumesc, desigur... că ai folosit în acelaşi vers holocaustul şi şobolanii lui Camus şi totuşi nu a ieşit nimic. Şi e clar ce ai vrut să spui... dar ai ratat ca efect. Keep working... ştiu că aici voi citi din ce în ce mai mult poezie.

Aranca - 2007-03-31

un text melodramatic aburit de expresii slabe. text ratat din cauza unor expresii de genul "sunt o femeie simplă cu o frunză pe faţă" care ar incearca sa sugereze Eva sau caricatura ei. ei bine, Eva nu era o femeie simpla, filosofic vorbind. apoi expresia cu parintii morti inchipuiti ca "pe nişte boi cu pielea aspră precum şmirghelul cu ochii lor negri pofticioşi" e urita... nu mai spun ca versul acesta nu are ce cauta "nu îmi vorbi despre religie despre evrei despre holocaust sau despre şobolanii lui camus". pacat de inceput "la ora asta vorbim despre moarte încă despre moarte" tentativa de a scrie despre moarte atita vreme cit nu i-ai simtit niciodata cu adevarat respiratia in ceafa, e esuata.

emiemi - 2007-04-01

Nu dispun de mijloacele necesare pentru un limbaj pertinent, nici de lecturile necesare pentru o opinie pertinenta, insa cam asa vad eu: Titlul- ca idee, stiu ca orice idee e draga autorului, insa, la un simplu exercitiu de dictie, un cititor neavizat ca mine intimpina serioase dificultati, ceea ce duce din start, la diluarea textului, fiind preocupat de pronuntia corecta. Practic se distrage atentia si aici e un punct in minus. Prima parte pina la ziarele scriu mi se pare buna, imagini forte si cursivitate. Ma impiedic apoi la "despre fete carora", as fi preferat un punct acolo si sa continui cu "le curge". Dar asta e doar opinia mea, doar poeta stie ce semnificatii da textului;) Apoi "dumnezeu exista o sa cred si eu asta" mi se pare un detaliu inutil, cred ca daca ar fi fost eliminat, ar fi creat un efect mai brutal si mai tare de incheiere a primei strofe. In doua parte sunt nemultumit de acel "cind am respirat", e ok, pentru moment, dar as preferat sa continue in forta prima parte, asa, o dilueaza, ii expira toata forta. Urmeaza o imagine care personal, imi place, prin inedit, cea a covoarelor rosii, apoi inca o imagine a carbonizarii medicamentoase si de ce nu, autiste, cea a arderii tacerii sub pragul usii. Din pacate, din punctul meu de vedere, contrastul cu imaginea urmatoare e prea puternic sa fie gustul meu. Dupa o imagine poetica vine o precizie aproape chirurgicala, o laparoscopie a patului care arunca textul intr-o atmosfera tehnica si glaciala pe care n-o merita. In cele din urma "sunt curata", in ultima vreme la tine tinde sa devina un cliseu, pentru ca am mai intalnit-o in cel putin doua texte. Pe de alta parte, repetitia asta mi se pare super ok, daca e expresia unei fobii. Finalul e putin diluat, comun. In general, un text bun, apreciez faptul ca ai puterea sa salvezi textul prin imagini extrem de puternice, care ramin pe retina destul de mult cit sa poti trece peste rindurile nereusite. PS. Nu incerc sa iau apararea nimanui, nu sunt avocatul nimanui. Andreea Iancu nu are tentative de a scrie despre moarte, pentru ca ea simte moartea mai bine ca oricine. Pentru asta trebuie sa ai un viitor nesigur ori sa ai o boala care nu-ti da prea multe sanse. Ceea ce se intimpla si in cazul ei.

Ioana Dana Nicolae - 2007-04-01

Subscriu commului lui Emi. În plus, trebuie să criticăm opera, nu persoana. Nu cântărim trăirea, n-avem cum. Poţi să scrii şi din experienţele altora, ca autor, pe care ţi le-ai asumat, ş.a.m.d. O zi bună tuturor!

Aranca - 2007-04-01

nu am criticat persoana, ci textul. aici e un atelier literar, nu o sala de terapie. nu fac fisa medicala a nimanui. nu am contestat capacitatile autoarei. personal nu ma apuc sa-mi asum experientele altora si sa mai si scriu ca si cum ar fi ale mele. se discuta obiectiv despre texte si ceea ce transmit ele. textul il consider esuat datorita unui balast de imagini, trimiteri sau expresii. acest balast face un deserviciu total textului, din punctul meu de vedere. despre titlu, nici un fel de problema, se pot gasi referinte: "Canabis se prezinta sub trei forme: marijuana, hasis si tetrahidrocarbinol".

lucian - 2007-04-02

poemul creează imagini care ne vorbesc despre moarte, fascinantă pentru autoare... despre "faţa" ascunsă a Evei de o frunză, despre caii care aleargă în herghelii precum păsările în stoluri sau peştii în bancuri, despre somnul... în care autoarea voieşte să credem că se petrece acest poem. mi se pare simplu. un joc de idei. unde este mesajul poemului?