silea camelia -- portret de înger -- poezie

te simt din nou în umbra blocului vecin de aceea mă uit atent la fereastra de la etajul trei
în aerul ce pluteşte uite că mugurii sunt acum frunze.
zi de zi la propriu sau la figurat eşti cred că mai tot timpul cu mine
nu ştiu cât va mai ţine primăvara asta
că nu te văd nu înseamnă deloc că nu exişti
dincolo de părerile mele
de orice întrebări sau de zile când înfloresc gardenii
în fiecare seară când mă gândesc.

te simt de mult nu vreau să te supăr chiar nu
aşa că îmi cer scuze faţă de toţi copacii şi colorez frunze
devine obositor totul e să ştii să le vezi
oare ce culoare au ochii tăi şi cum de n-am fost atentă
la timp?

eşti foarte frumos privesc de aceea la toţi oamenii
albaştri sau negri ochii tăi la nesfârşit
unii pleacă mai devreme
niciodată nu e prea târziu oricum cineva a spus că şi mâine este o zi
şi eu nu ştiu dacă voi mai vrea să mă trezesc

ştii? da! tu sigur că ştii îmi place să te scriu
întocmai cum te simt
în spatele uşii.