| |
|
| |
mai întâi să bem apă. e pentru ultima oară
când decupăm din noi fantome.
incizie necesară între pântecul meu şi
atriul tău stâng. apoi facem o cruce de alabastru.
nu scriem nimic. nici dacă ne-am născut eu
din mama moartă. tu din tatăl dispărut.
nici că am fost copiii nisipurilor.
amintim cum am trecut pe aici împreună
şi am plecat din casa anotimpului.
absenţă din care se moare încet ca o flacără.
ne vor plânge albatroşii. eram umbra lor. tu
le arătai polul sud eu le arătam
întotdeauna inima. ne întrebau dacă
aşternerea între ape este din somnul meu
sau din iluzia ta că m-ai iubit în lacrima crucii
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|