| |
|
| |
toate lucrurile pe care le iubesc tind să devină distanţe
şi morţile îşi împacă mereu vieţile speriate
cu flori sădite în pământ
cuvântul lipit de piele
cuvântul care îmbracă piele
şi toate gândurile răsfirate în palmă
pe coridoare mor paşi
cu femeia mimându-şi umbra
şi ochii încolţiţi de iubire
pierd memorii într-o margine de lume
sunt o bucată de cerc
un paznic mut
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ioana Dana Nicolae -
2007-03-13 |
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forţezi expresia, că eşti mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Şi uneori ies chiar versuri reuşite ca primul şi strofa a doua.
"cuvântul care îmbracă piele" -excelent!
Bine ar fi să se termine poezia cu
"sunt o bucată de cerc
un paznic mut."
Ceea ce urmează ( la orbi şi surzi) dă într-o imagine prea banal încropită.
ATENŢIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie şi pe alt site în acelaşi timp. Nu-ţi ia mult timp să citeşti regulamentul, fă-o, te rog.
|
| bakemono_ella -
2007-03-14 |
multumesc Ioana, o sa tin seama la regulament. uneori , cam des..., uit si postez concomitent, voi fi mai atenta, promit. va invit sa fim cercuri
|
Ioana Dana Nicolae -
2007-03-14  |
Da, se pare că poezia ta e mai clară, a prins conştiinţă de sine.
Ai multă forţă, ştiu din vechile tale texte, dar trebuie s-o foloseşti cu talent, să fii mai atentă la expresie, ca în această poezie.
Îţi urez să fii la fel de exigentă în viitor.
|
| bakemono_ella -
2007-03-16 |
ioana, multumesc pentru apreciere, imi voi tine antenele ridicate, fii sigura ca si de acum inainte!
ionella
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com