Profetul - 2007-03-12

nu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele

alma - 2007-03-12

Zâmbesc şi eu, mulţumesc pentru apreciere. Doru' lelii, hm! (Loc pentru emoticon.) Şi, vezi coincidenţa peniţelor!

lucian - 2007-03-12

poemul poarta un ritm pedagogic. cititorul trebuie sa invete parca ceva dupa ce l-a citit. sau nu?

alma - 2007-03-13

Probabil o deformaţie profesională sau moştenită. Mulţumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învăţat de aici, pentru mine, pentru cititor.

emiemi - 2007-03-13

Ca simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.

alma - 2007-03-13

Emil, îţi mulţumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...

Sapphire - 2007-03-19

Şi eu mi-am spus că Alina îşi lasă mâna să scrie singură aici, şi mi-am mai zis că uite o face al naibii de bine. După care m-am trezit la sfârşit că mi-a dat cu eleganţă peste nas... na, să mai spui că mă joc, totul a fost calculat! Şi atunci am recunoscut-o pe Alina, cea care şi când se joacă deţine controlul (mdap! and I love it), şi totuşi găseşte mereu cuvinte care sună altfel când le ia ea în poezie... Partea cu sex life... Zâmbet larg... Nu vrem să ştim răspunsul, Alina doar ne pune întrebări.

alma - 2007-03-22

Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar şi când e vorba despre "viaţa mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naţionalul ieşean. Mulţumesc pentru aprecieri, sunt onorată.

marinela_p - 2007-05-03

Alma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferinţa melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt şi o talpă"ucigaşă" Cum se desfăşoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit ţipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi şi să auzi "atacul" şi apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămaşă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a aşeza într-un acelaş tablou, parcă pe locuri de acelaşi rang: 1)cămăşile albe ale bărbaţilor crescuţi în mediul sătesc şi "exilaţi" la oraş, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) şi 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraş". Interesant.