| |
|
| |
Se leagănă zidul
se leagănă sub cupole
purtând ploile iernilor pe trunchiul plecat
se scaldă gleznele
se scaldă înlănţuite
sub voaluri purpurii întâmpinând luciul.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Profetul -
2007-03-09 |
se leagănă zidul
umed se leagănă sub cupole
din trupul său curg ploile iernilor
peste trunchiul plecat
picură luciul
atît aș lăsa eu
|
| Djamal -
2007-03-09 |
Virgil, iti multumesc de trecere si de sugestie.
Te mai astept
Cu respect
|
| Aranca -
2007-03-10 |
vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala.
un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
|
| Djamal -
2007-03-10 |
Marina
mă bucură revenirea ta, iti multumesc de trecere si pt apreciere.
Te mai astept
Cu respect
|
| anna -
2007-03-11 |
zidul pentru mine are o simbolistica aparte... reprezinta aceea parte care desparte,
care separa si peste care nu se fac pasi, pentru ca el zideste pasi...
mi-amintesc acum cuvinte spuse de tine candva:
„Paşii noştri curg între lumina zâmbetului şi lacrimă,
între strigătul naşterii şi tăcerea morţii, între luciu şi rugine.
Macroscopic şi aparent paşii noştri se destramă, dar ei rămân eterni prin cetăţile
cuvântului rostit şi ale celui nerostit”
„zidul” tau poarta iernile, poverile, inlantuirea si muzica unui tinut indepartat,
atat de indepartat incat cu greu se poate aduna sub copertile aceluiasi gand...
eu iau cu mine doar muzica:)
|
| Djamal -
2007-03-11 |
Nuta Craciun, iti multumesc de trecere si pt apreciere.
Te mai astept
Cu respect
|

|
|