| |
|
| |
acum suntem amândoi periferici
îngenunchiate unghiile dezmăţului nostru
am putea striga urla ţipa
ne-am putea plânge jelui boci
am putea face prăpăd în obscuritatea asta
lichidă/ malformată de gesturi.
am putea ucide am putea muri
dar suntem amândoi la pământ
amândoi o pulsare a tăciunilor iertării.
recunoaştem: avem sânge nervi
pustiuri între degete
roţi dinţate între iubirile/urile noastre
cauciuc rotund între fruct şi cadou
sfere din plastic între minciună şi spovedanie
cercuri inoxidabile între mirese şi femeile
gonflabile ale zilnicelor orgolii.
recunoaştem: ne întâlnim la periferia genunchilor
no man’s land bântuită de şoaptele noastre incinerate.
ne întâlnim pe teritoriul dintre ventilator şi
bătaia aripilor de înger
pe tărâmul ghimpat al rugului lui Cain
pe muntele dintre concediul de odihnă
şi ora morţii noastre amin.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com