| |
|
| |
a venit iarăşi toamna nesfârşită cât ţărmul unei mări
o simfonie fără portativ desparte copacii nud
în turme de întrebări şi turme de vânt
jivină ce roade sârguincios ţipătul despletit de verde
împotrivirea mea
a urlat toată noaptea colţul răsturnat al lunii
coapsele s-au făcut păsări călătoare
nu mai este vreme de înflorit duminici
ziua de mâine va veni cu o ninsoare
mai devorată de tristeţe decât un clopot
în amurg
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-03-06 |
un inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa.
sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv:
"nu mai este vreme de înflorit duminici
ziua de mâine va veni cu o ninsoare
mai devorată de tristeţe decât un clopot
în amurg"
aproape rotunda in metafore.
|
Aranca -
2007-03-10  |
cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine.
unul dintre cele mai reusite texte.
tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
|
| anna -
2007-03-10 |
da, am schimbat cate ceva... din pacate, nu am timp intotdeauna de lasat cuvinte, dar sunt
mereu cu ochii pe site si incerc sa tin cont de sugestii atunci cand sunt si cand ele corespund
cu propriile mele viziuni...
Marina, tristetetea intotdeauna s-a potrivit mai bine cu oasele mele prea subtiri:)
multumesc de intoarcere si de aprecierea ta!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com