| |
|
| |
degetele īţi crapă de frig atāt de uşor
uneori tremuri de frică şi-mi spui că vezi mai departe
ochii tăi sunt săgeţi ieşite din lacuri
spre păsări ce nu-s īnvăţate să fugă
lāngă cāntecul tău sălbăticiunile vin
şi uită să plāngă visāndu-ţi māinile răcoroase
ades colindăm după ploaie pădurea
dincolo de care se-ncumetă numai munţii albaştri
tu ştii să alegi ciupercile eu le mănānc de departe
ca pe minunile ce apar la capătul dorinţei
cānd se atinge de cer
īntindem braţul cu ochii īnchişi
şi-ndată ne stropeşte un luminiş:
tu rāzi şi toate bat din palme
ne-ntindem pătura şi ne lăsăm īn voia
liniştii cu miros īnţepător de brad
adormim mānă īn mānă, escaladaţi de furnici
odată ne-a prins o furtună am alergat
pānă ce-am īmbrăcat ploaia pe dedesubt
atunci am pierdut frica de apă
īn ochii tăi culorile vin pe furiş
să se spele de noapte
Domnul ne leagănă paşii atāt de uşor
hai la răscruce, ne-aşteaptă, ne va tăia cărarea
ca pe-o şuviţă aurie de singurătate
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com