| |
|
| |
la un suflet mare se atribuie un zeu
să-l ocrotească-n mersul prin lumină
scesta e cuvāntul pe care-un galileu
l-ar folosi inginereşte-ntr-o maşină
cine īl uită devine minuscul aparat
anexă la mişcarea pozitivist-stăpānă
căci fără zeu īnseamnă vin şi aluat
gustate īn neştirea că ai pe crist īn mānă
finalul ce apare mai bun īl va face
pe cercetătorul ce revelaţiei subscrie
iubirea-mpărtăşită iubirii dāndu-i pace
să mişte sori şi stele ca litere-n hārtie
iar veşnicul cuvānt rotit ca un ceasornic
urcă pe un babel cu īnţeles mai spornic
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-03-04 |
păcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai īncerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin īn acest caz mai bine.
|
| ceni -
2007-03-05 |
ai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com