| |
|
| |
adâncă acea cofă din care am băut apa interzisă
când
în proximitatea existenţei tale de vis căzut între nămeţi
îmblânzeam lupii albi
cu pupile grele de poveste
şi am băut-o până la fund
într-o alegorie a unui nimeni însetat
între două culmi drepte de gheaţă
cu istoria propriului eu
încrustată pe curbele însingurate ale banchizelor
singura pată fierbinte din lirica acelui moment
şi m-am încălzit din iubire până când
am început
să te recunosc.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-03-01 |
nu e neaparat prost dar inca mai are locuri comune si vrea sa termine prea previzibil
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com