| |
|
| |
povestea aceea am desenat-o demult
pe un contrast alb-negru de pe cutia de puzzle
şi ca să n-o-nţelegi am tăiat- o- n bucăţi
îmbinând plictiseala nostalgia şi ceva răbdare
n-aveai cum să le vezi
fiindcă le-amestecasem cu grijă mereu
înlocuisem chiar şi culorile
verdele cu marea aşteptare a răsăritului
albastrul cu iarba cerului scăldând asfinţitul
şi roşul cu tot ce- a mai rămas necolorat prin peisaj
la sfârşit mi-a fost greu până şi mie să mai înţeleg ceva
şi de-atunci a- nceput lungul drum numit aşteptare
de la o vreme mă plictisisem de atâtea nuanţe
prea erau încurcate toate gândurile
mi-aş fi dorit să le-nţelegi chiar dacă ar fi putut să doară
acum mă-ntreb ce-ar fi
şi cât ai putea cuprinde din mine
când ai lipi toate acele benzi desenate
şi cum ai arăta cu ele lipite
peste marginea gândului tău
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com