| |
|
| |
bătea clopotul vecerniei
plăteam în fiecare zi cerşetorul orb
să-mi poarte suferinţa
duceam de mană întunericul îmi potriveam
inima după cuvintele ţigăncii
norocul sta singur într-o ramă deasupra patului
tot mai departe erau cărarea şi pasul
priveam în ochi apocalipsa
alergam nebună pe străzi să prind
ultimul vis
scăpat din labele ei de foc
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cami -
2007-02-27 |
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar şi o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerşetorul orb/ să-mi poarte suferinţa".
apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realităţii cu propriile aspiraţii" îmi potriveam inima după cuvintele ţigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
|
| Ioana Dana Nicolae -
2007-02-28 |
Frumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam
inima după cuvintele ţigăncii
norocul sta singur într-o ramă deasupra patului"
şi apoi încercarea de a găsi o ieşire, salvarea ...prin apocalipsă.
Ai putea renunţa la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosinţă din text.
Ce să-ţi urez? Seninătate şi inspiraţie!
|
| anna -
2007-03-02 |
cami, ai vazut exact ... intepenirea sufleteasca cu incercarea de evadare dintr-un real,
care nu impaca pustiul din launtrul cu pustiul de afara...
ma bucur de trecerile tale constante!
ioana, cred ca ai dreptate, cam abuzez pe seama unor cuvinte care ar trebui doar sugerate,
nu trantite in auz... ma ajuta ce-mi spui, iti multumesc de comentariul si de trecerile tale pe-aici!
multumesc de urari, sa fie!
|
| Aranca -
2007-03-02 |
verbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati.
"priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia.
apocalipsa nu are nimic uman.
din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.
|
| anna -
2007-03-03 |
Marina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate;
un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu.
stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:)
apreciez interventiile tale, multumesc!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com