| |
|
| |
eram linia de care se ţineau începuturile
când totul era un punct
şi cream vise cu palmele împreunate
m-am ascuns într-o umbră oarecare
sub privirea rătăcită a lumii
veacurile mi se lipesc de frunte
am dorinţe mărunte
aştept soarele să facă minuni
să răsară de două ori în aceeaşi dimineaţă
cineva să se oprească să mă privească adânc
prin ochii mei nepătrunşi
să-mi vadă lumina care pâlpâie
pe ascuns
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| anna -
2007-02-25 |
cineva se va opri la fereastra sufletului tau
va privi inauntru
o revarsare de senin
va topi umbra care te-a ascuns
anotimpurile se vor intalni
pe linia unui orizont
cu palme impreunate
nicaieri nu am intalnit
minune mai adevarata decat
zambetul acesta al tau
dincolo de rasarit exista o poarta care desparte frigul, in turme de ganduri si turme de vant... cineva se va apleca, va culege din tarana dorinta aceea marunta, o va ridica la rang de stea...
|
| bakemono_ella -
2007-03-14 |
si stele vor umple inima de fericirea luminii...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com