..nu că mă înşeli, nu asta mă supără, ci dimineţile răcoroase de vară când mă scol ud leoarcă după un vis complicat cu o fugă prin tunele mucede terminată pe scena unui cabaret vicios dansând strâns cu o mulatră tânară un tango bestial de simţi parfumul sânilor sfredelindu-te cu o fierbinţeală de nesuportat, cu un dor de evadare în tine echivalent cu cele mai ascunse colţuri ale memoriei răscolite după imagini vechi ca de timbre poştale cu zimţii tociţi dar găsind doar coji de melci crăcănaţi cu cochilia spartă, dulapul ros de molii, sutienele unor curtezane abandonate, culorile uscate ale unui tablou început şi lăsat baltă pradă criticilor art-nouveau, căni de cafea exalând iz de nu mai pot, ceasuri stricate fară arcul inimă, fără speranţa unui început, drace zic, bocănind cu cizma în podele doar să mă auzi, doar sa mă vrei măcar o dată în toamna asta fără frunze, dar tu nu eşti şi nu vei fi oricâte esenţe de crocodil îţi voi aduce cu o moacă de amorez latin, iubăreţ şi naiv, din ăia din telenovele care plac femeilor din cartierele provinciale, bătute de soţi, înşelate vinerea, abandonate cu plodul la gură, asta mă supără, că nu ai fost lângă mine când mă năşteam şi îţi căutam febril mâna într-o mângăiere simplă, scurtă, cu miros de amantă..
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com