| |
|
| |
am vrea să fim liberi
o clipă strivită īntre două picături
prelinse din robinetul singur
aproape obscen ieșit
prin faianța gălbuie dulceag
ne spunem e doar un simbol
o esență ascunsă inertă la timp
izolată de noi prin mii de foițe de aur
ca și cum am fi o baterie de simțuri
fără nici un pericol previzibil
fără un contact īnchis și fără sens
miile de cărți necitite cuvintele
īnfipte īn noi frica de a nu fi auziți
luptele cu nevralgia amintirilor
pulberea unor fluturi
incinerați īn somnul de care
ne temem
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cami -
2007-02-22 |
"O clipă strivită īntre două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol".
Iată, eternitatea e astfel o "esenţă ascunsă" oare īn noi...?
|
| poema -
2007-02-28 |
mi-a plăcut īn mod deosebit finalul, care dă şi explicaţia poemului. extinzāndu-l, mi-aş permite să cred că suntem īntr-adevăr ( īn limita impusă de spaţio-temporalitate şi de nou īnşine ca fiinţe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incineraţi īn somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
|
| poema -
2007-02-28 |
erată: noi īnşine
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com