| |
|
| |
Clepitând, parsone au durzit micara…
Cu birice-n coama grea de vitrovar,
paşteptării mele, minosur de far a
privenit dalbene spre alt Redevar.
Strugi bat în zurdine, cale de peştale,
prin fantelul cruzun, finar temirgesc,
sorb, cu lumodina danşilor şagale,
gloru-i de buruze care mă-nceresc.
Durcă din talgive flarte ambrozude,
crapcă-se-n vorşate crupede-n feldur,
alandaiul pasdantel de bacanude
de-acutum dispiară, m-arug să nodur
prin jivah, Zedina…virisul vrajet
mă dă lăcrămidei tale cu pufet…
* AVERTISMENT: A se citi după "Calea Ginambria"!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-02-20 |
ah, imi aminteste de Nina Cassian si de limba sparga!
voi reveni...
|
| Dedal -
2007-02-20 |
nu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat,
stiu ca poate duce cu gandul acolo,
aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria,
astept sa revii
multumesc, Marina
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com