| |
|
| |
oul
anevoie se intoarce de jur imprejurul cunoaşterii de sine.
nu l-a ameţit vinul vechi din cramele impărăteşti;
se impiedică numai de degetele inţepenite ale necunoscuţilor infăşuraţi in umbră,
care scaldă miercurea după maslu, sufletele celor fără suflet
iar vinerea
curaţă albeaţa din ochiii increzuţilor, care nu cred până nu văd.
cutremurat de glasul mustrării,
se rostogoleste pe pardoseala vieţii; se
sparge.
gălbenuşul e tare, semn că oul a fost bine fiert in ibricul incercărilor.
o minge de foc aruncă peste umăr calotele sferice ce ingrădesc nemărginirea.
este liber.
se ridică mai intâi pe coate, apoi in genunchi;
suie uşor asemeni unui zmeu intins de un copil , pe coama colinei albastre.
“Mamă. a răsărit soarele!”
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| anna -
2007-02-18 |
mi-a placut imaginea ce mi-ai transmis-o... oul, o imagine de rasarit de lume, o privire dincolo de apartente...
|
| anna -
2007-02-18 |
aparente -scuze
|
| Ani -
2007-02-19 |
Plimbandu-ma on mod virtua, desigur prin galeria pictorului Vladimir Kush's, m-am oprirt sa admir si sa reflectez in fata tabloului" Sunrize by the Ocean' O forta eliberata de constrangeri straluceste pe cer.
anna. multulesc temtru vizita .
|
| Ani -
2007-02-20 |
anna, revin, multumesc si numai bine.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com