| |
|
| |
stăteam închişi în tablourile de familie
ca în turnuri
în buzunarul inimii aceleaşi secunde roşii
ca nişte peşti răpitori
spaimele noastre
ducând îmbrăţişarea de mână
unele lucruri se pierd pentru totdeauna
dar niciodată n-o să înţeleg de ce teii
înfloresc pe furiş
la fel ca oasele mele duminica
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-02-18 |
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar:
"unele lucruri se pierd pentru totdeauna
dar niciodată nu înţeleg de ce teii
înfloresc pe furiş
la fel ca oasele mele duminica"
|
| anna -
2007-02-18 |
Aranca multumesc, de la final am plecat si am incercat sa construiesc invers, dar
s-ar putea sa ai dreptate ...
|
| lucian -
2007-02-18 |
inspirat si simpatic. mai ales: "dar niciodată n-o să înţeleg de ce teii/ înfloresc pe furiş/ la fel ca oasele mele duminica".
|
| anna -
2007-02-18 |
buna lucian, multumesc de trecere... cred ca din poezia asta, va ramane in final,
doar finalul:)
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com