| |
|
| |
să mă alint cu viaţa nu e un cherem
la care să mă prind deprins fiind
cu simplitate de plăcere ca-n harem
de ameţeli prin cărnuri scormonind
inteligibilul nu pot lăsa să moară
chiar dacă legi se-nşiră precum fulg
prin viaţa socială-n tărăboi de ceară
īntinsă peste oase cu clipele ce curg
imperativul Trebuie e necesar să vină
căci omul e Om prin pronie ce-ndură
excluderea firească din morbul de maşină
care are simţurile-n fum şi zgură
totuşi găsind că nu mai trebuie aceste
nu există naufragiu ci numai tempeste
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com