| |
|
| |
stăteam la marginea înserării
strigătul păsării rupse brusc lumina
mi se aşeză pe umeri
un fulger a luminat gândul pietrei pe care stăteam
unele lucruri nu se împart niciodată la doi
poartă mereu amintirea acelei îmbrăţişări
întrerupte de zei
la sud de inimă altă pasăre îşi ia zborul
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|