Anisoara Iordache -- regăsire -- poezie

frig, măi neică!
noaptea şi-a strâns picioarele sub ea,
freacă palmele de mai multe ori;
suflă in ele să se mai incălzească,
incolăcită adoarme in carul cu fân.

aburul respiraţiei cerbului
rănit de ghearele grifonului,
incălzeşte
scutecele albe ale oraşului,
care-privit de sus,
se subţiază asemeni unui fum dus de jocul perfid al intâmplărilor.

câmp de zăpadă-pod pentru crivăţ;
unda pârâului inţepenită este.
şoapta impietrită, bocitoarele au plecat;
cerul stinge amoniacului văpaia voluptăţii
şi
lasă să se vadă printre clăbucii alburii
ochiul de
l
e
b
ă
d
ă.

cuibar ingheţat intre ape;
coborând de pe Steaua Polară, pescarul undiţa aruncă:
atârnată de fir
viaţa
toaca
b
a
t
e.

bătrânul zâmbeşte: miracolul basmelor se intoarce.

desculţă prin ţărână,
inocenţa
provocatoare chiuie.