| |
|
| |
orologiul
inecat de ani
a tusit si
s-a oprit.
casa vie (inca),
piatra sparta langa usa,
un morman de gologani…
arheologia clipei:
pasii nostri drepti
pe ziduri
tipa stramb,
se sfarama-n cenusa.
m-am plimbat
- o ora si jumate ? -
in gradina noastra
de la spate.
seara nu ne-a prins
cu pietricele albe
si zorii nu ne-au nins
pe alee dalbe.
te-ai dus si nu mai esti
acelasi langa mine,
s-au pricopsit si ceilalti
cu aceeasi boala.
ca si romanii
in vechime
mai facem focul,
facem valuri...
versi apa-n casa,
... urc pe dealuri.
Si plamadesc
a’tale umbre
in cate-o seara,
drept in piept,
sau le zdrobesc
in mobile de ceara
din locuri de pripas
unde te-astept.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com