Bianca Goean -- fiara de lut -- poezie

Ela - 2006-01-24

Atmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat şi metaforizat până la abstractizare.
Aş avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic:
- primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase")
- acel nedesăvârşit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" şi în alăturarea "ling nedesăvârşit" pare forţat.
- versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiţii. Poţi modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt"
- în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul?
Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deşi înţeleg cu ce se acordează.
În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini şi stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.

Sapphire - 2006-01-25

Ela, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-)
Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na!
iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc.
Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)