| |
|
| |
Cum să spui că eşti măr
când îngropat în pământ până la cer
ţii soarele între dinţi?
Cum să spui că eşti pom
când afundat în fruct te decojeşti
până la ultimul cuvânt?
Cum să spui că iubeşti
când roibii îngenunchează de sete
şi îţi cerşesc lacrimile?
Nu, nu poţi să spui că mâna
e mai puţin inimă decât vântul,
nici că iubita e mai flacără
decât fântâna din pântece,
sau că moartea e mai lacrimă decât
pruncul ce te priveşte întrebător.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Profetul -
2007-02-12  |
am o mica rezerva fata de strofa 4 dar in rest eu zic ca merita o penita de aur, mai ales pentru ceea ce eu as numi "efectul de palimpsest"
cu ocazia asta te anunt si ca s-a hotarit sa ti se ofere categoria de autor hermeneia.
mult succes...
|
| teotim -
2007-02-12 |
Mulţumesc frumos, Virgil, pentru aprecieri şi urări. Mi-a plăcut remarca ta despre "efectul de palimpsest", este într-adevăr o legătură.
|
| lucian -
2007-02-13 |
un poem frumos care iti da de gandit. mai putin a patra strofa.
|
| teotim -
2007-02-13 |
mulţumesc, Lucian
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com