| |
|
| |
se face curăţenie pentru iarnă casa e plină
de saci cu hainele morţilor noştri
şi asta mă face să le ating cu grijă pe fiecare īn parte
le māngāi interiorul
zgomotele de afară mi se poticnesc īn creier
o mānă se lipeşte de a mea nu mă īntorc
singura amintire de azi mirosul mamei
impregnat īn pānze
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-02-04 |
poezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna...
e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
|
| francisc -
2007-02-04 |
titlul ar putea fi inteles astfel: rosul parului e gestul celui prins in interiorul unui familiar stapanit de groaza/angoasa, prin care, nu atat incearca sa rupa legatura cu trupul, corporalitatea, cat executa o miscare-tip, o reactie naturala a organismului in fata congelarii/contaminarii. asa cum mana taiata inca misca.
|
| Aranca -
2007-02-04 |
poate e un obicei stravechi...
|
| Imparateasa -
2007-02-05 |
Aranca, iniţial acest text purta alt titlu, īnsă modificāndu-i ultimele versuri am considerat că s-a schimbat ceva important īntr-un corp. al textului, al meu sau īn corpul stărilor. de acolo paralela trasă spre mine. rosul părului a fost īnsă ceva spontan, oarecum dramatic, cum a simţit francisc.
Francisc, mi-a plăcut comentariul tău.
Ce să vă spun.. nu ştiţi ce mult m-au bucurat trecerile voastre. vă mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com