nuta craciun -- figurine albnegre -- poezie

lucian - 2007-01-26

personalizarea naturii tale în care te imaginezi a fi aici dă potenţial poeziei.

Aranca - 2007-01-26 Penita

un poem rotund menit sa induplece serile cuminti ale iernii:
"atâtea sălbăticiuni îţi cutreieră blândeţea"
e o metafora speciala, ma tot gindesc la ea:
"împreună dezgropăm sâmburele îngropat de viu
în mărul cunoaşterii"
apreciez ceea ce scrii, in mod deosebit.

Sapphire - 2007-01-27

Ultima strofă nu iese cu nimic din banal şi tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile şi în toate modurile.
În rest, recunosc liniştea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... şi nu ştiu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce aşteaptă cititorul...

anna - 2007-01-28

Lucian – multumesc de trecere!

Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale
mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor!

Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula.
salutari de regasire!

cami - 2007-01-31

Mărul cunoaşterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de şah ?
Ne dăm reciproc de multe ori câte-un şah mat...
Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Şi nu numai în această poezie.

anna - 2007-02-01

cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:)
eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem...
ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!