| |
|
| |
īn sāngele meu se ascute o sferă
aş putea īncepe să plāng despre cum
īmi mişc braţele īntr-o direcţie inversă
acelor de ceasornic şi să cred
că am mai murit o dată
fără să simt īntunericul din oase
fără să īncurc borcanele cu spiriduşi
īmbrac lumea cu gānduri diforme
fiecare şoaptă mutilează tăcerea
prin sānge tălpile īşi ating ţărmul
Luna īmi dezvăluie aripile de melc
o lume nebună de legat oamenii cu lanţuri
aş vrea să cred că lucrurile au o anume ordine
dar nu-nţeleg de ce toate sunt cu fundul īn sus
şi au capul īngropat īn pămānt probabil
īngerii se tem de lumină
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| marinela_p -
2007-04-25 |
Melcul īn foamea sa de crud şi-a tocat şi aripile,
doar verdele a mai suspinat īn jurul său
precum o maree a melcilor bolnavi,
ruşinat şi fără de aripi, s-a strīns
īn cochilia sa milenară.
Draga mea, este frumos cum zici, deşi melcul n-a avut niciodată aripi,... pānă acum
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com