| |
|
| |
desprinderi de soare
neorbitoare,
fara atata
densitate
pentru a fi centru,
a fi parte...
sateliti de Curte
cereasca,
suita,
camarila cosmica,
praf si gheata
ingereasca?
ce suntem noi?
mai Kant,
mecanica te-a cam zapacit
masa stelelor
te-a-ngreunat,
te-a tintuit.
... nici macar
comete
fara orbita
"dar cu plete"
nici macar
lune
zanatece,
depresive,
nebune,
ce suntem noi?
nu inele saturniene
nu potop
sau particule de zodiac
nu corp de foc
nu bazalt
nu mare…
nici adevar
nici lege
nici zei in formare …
CE suntem noi, mai Kant ?
CE, suntem, NOI ?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| anna -
2007-01-23 |
Beniamin, sunt intrebari la care nici Kant nu ar putea raspunde:)
de fapt a (te) intreba inseamna pe undeva a invata... a deprinde legile unei vieti ce se desfasoara de multe ori fara noi, sau a imprumuta din sensurile emise sau acceptate de altii.
interesant mod de a rasuci raspunsuri presupuse, ca o zbatere in piua, a apei sufletului flamand de cunoastere; sau poate e vorba de „limita” aceea la care ajung putini... cea care imparte un adevar in alte mii de adevaruri...
|
| Beniamin -
2007-01-23 |
pertinent sesizata limita ce "imparte un adevar in alte mii de adevaruri": titlul vine cu o (pseudo)afirmatie pentru a descoperi, mai pe urma, ca "demonstratia" nu e decat o interogatie perpetua, "o zbatere in piua". Multam pentru trecere.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com