vasile munteanu -- de veghe în triaj -- poezie

malţul din bere mă constrânge să îţi scriu
scrisoarea mea te va ajunge în dreptul lanurilor aliniate
nu ucide păianjenul excitat care îţi urcă pe spate se zice că aduce veşti
te văd prin aburii solari cum alergând desculţă
îţi cresc sub talpă flori de mină roşii
un fluture viclean ţi s-a lipit de suflet
nu te lăsa ispitită îţi strig dar în hărmălaia boabelor care se coc nu mă auzi cazi pradă aripioarelor libresse atât de fine spune reclama încât nici nu îţi vei da seama că le-ai pus

te miri de florile de sânge care se răsucesc împrejurul alergării tale ca o liană carnivoră te miri şi te cureţi instinctual asemeni unei feline cu limba aspră care n-a auzit niciodată că marte e în conjuncţie cu venus că trenurile personale nu circulă decât noaptea că oamenii aceia mustăcioşi duhnind a transpiraţie care ţi-au furat geanta apoi s-au întors şi te-au violat apoi s-au întors încă o dată dar nu ştiau (unii) sau nu mai puteau (alţii) ce altceva să îţi mai facă aşa că te-au aruncat din tren nu sunt maimuţe nici vreun trib nedescoperit ci sunt aşa ceva ca un puroi al lumii civilizate care în timp ce îţi scriu această scrisoare mă consideră xenofob
aşa că m-am hotarât să aflu unde locuieşte mama acestei lumii să îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi ca pe tine însăţi ca pe ea însăşi

ce diferenţă este între tine şi ei îmi strigi din alergare preocupată de morală

eu râd sarcastic o clipă chiar te bănuiesc de faptul că ţi-a plăcut şi mai vrei o dată prin urmare te temi că le voi stârpi partea bărbătească până la al noulea neam în fiecare anotimp al coacerii lanurilor din nouă în nouă până când recolta va fi nouă astfel încât să ajungă berea tuturor proştilor care mai cred în morală
şi vedem doimea şi vedem treimea şi vedem dâra de sânge pe care o lasă mulţimea
stai locului nu mai alerga m-ai ameţit în plus uite cum curg din tine macii ofiliţi strici procentul de boabe la hectar vor creşte accizele pe bere pe visele visate în personal pe locurile ocupate la maternitate la reanimare la morgă la crematoriu carnea de cal
se va scumpi implicit şi salamul din cauza ta se va închide fabrica de sârmă
care făcea cârlige pentru galantar morţii vor atârna aliniaţi în picioare simulând pacea interioară a omului civilizator
de neputinţă te tragi isterică de sâni ca în filmele porno ce doamnă elegantă erai
la livorno sau dracu mai ştie unde că ai făcut europa dar acum eşti trecută te-ai retras în micul paris

cine pana mea întrebi e băsescu care este (e)vanghelie sau lis o rămâi râmâi la mine îţi recit din eminescu
foamea-n tine nu m-aude îmi răspunzi că la play boy e director boerescu
nu pleca te rog în lume nu pleca ai să te freci
de aerul gărilor de provincie tencuit între cărămizi putrede şi reci
nu ai avut nu vei avea niciodată bani pentru un loc la vagonul de dormit
te vei subţia vei deveni una cu draperiile galbene c.f.r.
vei avea un trup de canapele deşelate şi un aer la propriu de w.c.
vei fi înţepătoare ca acidul uric evaporat şi intrat în pereţi
şoarecii vor râde salutându-te în poziţie de drepţi

nu te-ai săturat să spună lumea că eşti femeia nimănui
rea de muscă rea de ţânţar îngâmfată şi-a dracului
ai cutii goale de fard în care râcâii cu unghiile rupte
ai granule de lapte condensat pe care le prinzi cu degetele supte
chiar nu pricepi n-ai să pricepi niciodată
că inima mea e la tine cuplată
ca un fier de călcat la o priză smulsă din perete
ca peretele smuls dintr-un muzeu muzeul dintr-un papagal verde
vine toamna trenurile vor începe să întârzie
căile ferate electrice la tine în vagin parcă bâzâie

dă-l dracului de vibrator dă-o dracului de pastilă albastră
hai să călătorim recitindu-ţi ce comoară-i limba noastră
ce şirag e capra neagră acvila intercity în prime time
ştirile de la ora 5 te vor prezenta cu dildo şi cu bici
mai târziu pe la 7 orice esca e o vacă de lapte
brânza topită din cartea de istorie
ţâţe şi buci fără glorie
dezacorduri citite şi neînţelese subiectul şi predicatul dintre fese
neul înregimentează liderii de sindicat
nu pleca ai încredere în mine viaţa de noapte pe tren e de mare... lăsat

tunelul e spaima de moarta din oglindă
biletul în tren te costă o casă un prezervativ şi o grindă
liniştea publică perturbată e mai scurtă te costă o bere
5 minute de blend în med fără nici o plăcere
la vagonul restaurant cafeaua seamănă cu tine
are dinţii cariaţi imprimaţi pe coşul de pâine
pe nota de plată care miroase a piciorul pas înainte
nu plânge dragă patrie nu pleca nicăieri câtă vreme mai ai în gură
un dinte