| |
|
| |
F
În noaptea care creşte în noi, spunea,
suntem ca înecaţi.
Deodată am simţit o voce aspră pe
piele.
Îl întreb ce-a vrut să spună. Pare mirat.
Profilul lui de maree nesigură se arcuieşte,
toate trăsăturile i se estompează.
Privirile i se topesc în mirare – îl
ascultam sau pur şi simplu mă
uitam în noaptea care cădea -
Noaptea se precipită de la o vocală la alta.
Cine a vorbit?
Arcul alb care încercuie buzele e şi
mai încordat.
Textul înaintează – ca o piele a sensului -
G
Dar nu a răspuns.
Noaptea alunecă pe pagina albă
prin tunelul cuvintelor, ieşind la lumină
în voce.
Peste tot, acelaşi chip fără trăsături.
Se îndepărtează prea mult.
Se apropie prea mult.
Şi numai aerul se pregăteşte să-l primească.
H
Se apropie prea mult. Se îndepărtează prea mult.
Privesc cuvintele de pe buzele lui.
Gura i se distorsionează lent.
Din ce în ce mai lent. Nu se aude nimic.
Doar conturul buzelor e instabil ca în oglinda unei ape.
Care tremură.
Mişcare a buzelor.
El înaintează în voce.
Cuvinte i se deschid pe buze. Abis.
Cercul palid se închide şi mai mult.
Cuvintele îi sunt tot mai rare, nu mai urcă spre nici o suprafaţă.
Vocea i se deschide spre noapte şi spre paloarea buzelor.
Nu văd înăuntrul cuvintelor.
I
Şoptite, cuvintele i-au devenit livide, iar
linia albă din jurul buzelor unduieşte şi se
strânge – aproape invizibilă – apoi singura vizibilă.
Chipul i se estompează, îi e tot mai şters.
Rămâne doar linia care încercuie aerul în locul imaginii dispărute.
El înaintează în voce, îi e frig în cuvinte.
Chipul lui trece ca o noapte
prin desimea privirii.
Nu se apropie se îndepărtează.
Numai de-ar înainta cuvintele.
J
Vorbind, scriind, uitând – cad
verbele şi se adună
pentru a se transforma într-o
îngrămădire de substantive: vorbirea,
uitarea, scrisul.
În grămada de cuvinte,
nu-l mai văd.
Nu mai vorbeşte.
Tăcerea perceptibilă, încetinită -
arcul alb se încordează.
Noaptea înaintează.
Va urma
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Profetul -
2007-01-22  |
trebuie sa recunosc ca intr-un fel nu ma asteptam la Marlena sa realizeze asa ceva ce poate eu as incadra la Experiment vizual. Colectia este remarcabila si curajoasa. Alfabetul il privim poate de multe ori ca pe ceva infantil, incepator si ne este frica sa vorbim prea mult despre el. Ni-l imaginam nesofisticat, ne-misterios. Tocmai de aceea tentativa Marlenei este curajoasa. Remarc si persistenta motivului limbajului si exprimarii.
|
| koga ion -
2007-01-22 |
deşi textul ar putea fi îmbunătăţit alocuri (de exmplu: "care creşte" (preferabil crescută; oricum se repetă des acest pronume relativ...), "pe pi_ele" etc.(dar, la urma urmei, ce nu este perfectibil?), găsesc inspirată această resemnificare alfabetică, ce pare să sugereze că întreaga existenţă a fost semnificată şi ar putea fi resemnficată prin sunte elementare, primare, că ceea ce obişnuim a numi sens, finalitate etc nu este altceva decât un ecou ce va înceta atunci când însăşi existenţa (ontologic vorbind) va înceta.
îmi place, de asemena, eclecticul expresiei, limbajul care nu forţează tradiţionalul, dar caută să îi imprime noi valori estetice, împletind, asemenea vinului bun, lumina din culoare cu tăria cuminte a timpului.
cu drag,
Vasile Munteanu
|
| Aranca -
2007-01-22 |
imaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)".
asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel...
eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea.
si ma bucur sincer pentru ea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com