| |
|
| |
întunericul de pe umerii mei mă despică în două
respiră odată cu mine nodul ştreangului ce-mi smulge limba
m-ajung din urmă pietre umflate de sânge
mă biciuieste clipa înrudirii cu Dumnezeu
o dâră roşie curge pe flori
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cailean -
2007-01-20 |
Scurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forţă metaforică.
Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem aşa scurt, cred că merge "o dâră roşie curge..."
|
| anna -
2007-01-20 |
Cailean - multumesc de sugestie, o pastrez!
mi-ai adus un pic din pacea acelei clipe...
|
|
|