| |
|
| |
în micile molecule ale sângelui
în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecaţi
în muşchii care zvâcnesc ca un cap de fiară tăiată
în marile adâncimi unde corpul pare strivit de propria lui greutate
sub pielea mea friguroasă
în auz în văz în timpanele care sorb granule de muzică
în micul ghem de adrenalină care răspândeşte aburul fricii
în inima care bate ca o morişcă de platină
aud venind iarna,
aud o forţă necunoscută cum face exerciţii de tragere
aud pe pereţii interiori o subţire ploaie de gloanţe
linişteşte-te îmi spun linişteşte-te îmi spun
auzea şi Cezar şi ce eşti tu faţă de dânsul
|
|
|
|
|
|
Marina Nicolaev,
Am facut... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Marina Nicolaev,
Vă mulţumesc... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Ionuţ Caragea,
Aveţi dreptate,... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Anişoara Iordache,
Dacă citiţi... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Marina Nicolaev,
Acest text... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2007-03-16  |
idei generate dupa lectura textului:
- iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei
- actiune cauzala reciproca
- impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic
- actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu.
- finalul penetrant psihologic:
"linişteşte-te îmi spun linişteşte-te îmi spun
auzea şi Cezar şi ce eşti tu faţă de dânsul"
plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com