| |
|
| |
Atunci când m-au tăiat mi-au spus în râs
Că vor-nălţa pe mine-un împărat
Şi în a Lui spinare am fost dus,
I-am fost povară pe drumul blestemat.
Acolo pe Golgota carnea Lui
Una cu lemnul meu parcă devine,
Sângele Lui o rană-a vindecat
Cea de pe când Adam a rupt din mine.
Strigam cu El la fiece rostire
Mă încercam să îi alin cuvântul,
Ploaia fiere cu sânge-amesteca
Şi-amar prin mine a băut pământul.
Pironul ruginit prin mâna Sa
În mine-l înfigeau a ţintuire,
Când ochiul soarelui negru-apunea
El vă zidea prin mine nemurire.
Pe mine a-nfruntat ocara
Şi m-a ales precum Adam odat’,
Părintelui ca miel jertfit el vine
Şi amăgita moarte, moarte a gustat.
Şi ca în ziua-ntâi eu m-am simţit
Ca-n ziua de creaţie, înmugurit.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Beniamin -
2007-01-17 |
"Si amagita moarte, moarte a gustat". Versurile acestea reprezinta chintesenta poemului. Doar oare nu sunt expresia naivitatii noastre umane? (iarta-ma, cailean, pentru ca introduc indoiala intr-un credo atat de bine zis).
Cu privire la "Sageti in piept", poemul merita sa-mi iau ceva timp pentru o critica detaliata. Iar timpul...
Ar fi fost de spus cate ceva si despre "Orasul" dar cred ca stii tu tot.
|
| cailean -
2007-01-17 |
Textul e foarte vechi. Eram la un click să-l retrag, dar a apărut comentariul tău şi n-am mai făcut-o. Probabil aşa trebuia să fie. Da, putem spune că în esenţa noastră suntem nişte naivi. Atunci când descoperim ceva, spune Şestov ne bucurăm "ca nişte proşti", pentru că, de fapt, cândva le aveam pe toate. Suntem copii adunând de pe marginea râului pietricele lustruite şi colorate.
Mulţumesc de trecere şi atenţie.
|
| lucian -
2007-01-17 |
divina traire! frumoasa imaginatie! felicitari!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com