| |
|
| |
se face linişte în carnea mea o linişte de cuarţ
se aud cum lucrează electronii şi neutronii
se aud furnicile raiului cum cară alice de aur şi frunze
se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul
se aud arterele venele capilarele
oasele frecându-se în articulaţia lor boreală
se aude inima pompând sângele înainte şi înapoi
se aud razele gamma pipăindu-ne plămânii toracele
se aude răsuflarea fiarei
se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munţii
în liniştea totală ca o placentă ce înconjoară
corpul meu de sălbăticiune umilă şi obosită
corpul meu care altădată alerga
care tăia canioane printre întâmplările zilei
şi care acum stă în deplină singurătate în faţa razelor roentgen
privit de un ochi monstruos de un ochi roşu şi rece
corpul meu care altădată fremăta
care scotea flăcări care exploda la cea mai mică atingere
corpul meu care altădată plutea la mare înălţime
ca un avion de vânătoare şi vedea totul dedesubt
corpul meu e acum o vietate friguroasă
corpul meu e o bacterie sub arcele microscopului
corpul meu şi corpul tău şi corpul lui
cineva se bucură de înfăţişarea noastră măruntă
cineva râde şi ne arată cu degetul.
|
|
|
|
|
|
Marina Nicolaev,
Am facut... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Marina Nicolaev,
Vă mulţumesc... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Ionuţ Caragea,
Aveţi dreptate,... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Anişoara Iordache,
Dacă citiţi... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Marina Nicolaev,
Acest text... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-01-16 |
interesanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic.
poem caracterizat prin:
- o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte.
- periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut
- un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila
"corpul meu şi corpul tău şi corpul lui"
- acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului
"cineva se bucură de înfăţişarea noastră măruntă
cineva râde şi ne arată cu degetul."
ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
|
| Ani -
2007-01-16 |
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite.
Imagini inedite, felicitari.
|
| Snowdon King -
2007-01-16 |
In raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confraţi care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
|
| citadinul -
2007-01-16 |
Marina Nicolaev,
Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveţi dreptate când spuneţi că poemul e "o circumnavigaţie anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiinţe"şi, la fel, aveţi dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeaşi destinaţie de scurtă durată inevitabilă". Ca şi altădată, aţi intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulţumesc pentru ca mă citiţi şi vă doresc mult bine, Mircea Florin Şandru
|
| citadinul -
2007-01-16 |
Anişoara Iordache,
Dacă citiţi mai atent, veţi vedea că nu am scris "venele capilare". Aşa ceva ar fi o dovadă de necunoaştere a ştiinţei anatomice din partea mea. Puteţi observa că am scris: "arterele venele capilarele". Între toate aceste substantive ar fi trebuit să existe cate o virgulă (arterele, venele, capilarele), dar, cum puteţi vedea, am suprimat în mod intenţionat punctuaţia, pentru mai multă fluenţă. Vă mulţumesc pentru lectură şi vă doresc multă "inspiraţie", Mircea Florin Şandru
|
| citadinul -
2007-01-16 |
Ionuţ Caragea,
Aveţi dreptate, am ieşit oarecum din matca mea obişnuită şi am încercat, şi eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reuşit sau nu, îi las să se pronunţe, dacă vor dori, şi pe alţi membrii ai site-ului. V-aş ruga însă să observaţi că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur şi frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munţii" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privinţa repetiţiei ("se aude") poate că veţi dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacraţi pentru care construcţia repetitivă reprezintă o soluţie fertilă. De gustibus... Mircea Florin Şandru
|
| lucian -
2007-01-26 |
îmi place poemul ca întreg. e puternic. are mesaj şi originalitate. felicitări!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com