Beniamin - 2007-01-16

Echilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.

Snowdon King - 2007-01-16

Este in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeţi ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărţile reci? loveşte şi sapă (şi)-(i)mpunge şi bate mângâiere şi-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil

Aranca - 2007-01-16

un poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate şi nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiţilor tăi de odinioară, loveşte şi sapă şi-mpunge şi bate în trupul meu huiduit de poeţi ai viselor tale, ce stau şi îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ţi aştearnă livezi." Ferice Cora!

cailean - 2007-01-16

Beniamin, mulţumesc, aştept eventual, chiar aş vrea să văd cum citeşti. Poţi să o iei şi ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, ştiu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeţii viselor", aceasta era varianta originală, dar simţeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă eşti puţin întunecat. Las aşa, cu şirul de "şi"-uri, dacă împart în două e ca la piaţă. Finalul, da, trebuie puţin lucrat, o aşchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ş.a.m.d., şi aşa "se cere" acolo. Îmi place repetiţia "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulţumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neaşteptat". Şi cred că da, nu s-a prea scris aşa pe aici. "Inserţii", da, le-am simţit şi eu. Mulţumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.

anna - 2007-01-20

frumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...

cailean - 2007-01-20

Mulţumesc anna de cuvinte şi atenţie asupra acestui poem care înseamnă mult pentru mine. Da e scris "live", în culoarea serii, este unul dintre cele mai bune ale mele, şi are o poveste aparte şi rară. După mine a trecut nedrept de nevăzut pe aici. Mulţumesc încă o dată celor care v-aţi oprit.

Beniamin - 2007-01-25

Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.

cailean - 2007-01-25

Mulţumesc Beniamin, aveam nevoie de asta. M-ai convins.