| |
|
| |

A
Vorbea. Vorbeam. Cuvintele-i erau tot
mai rare.
Vorbeşte. Se înnoptează de la un cuvânt
la altul, de la o silabă la alta.
Şi priveşte obiectele, culorile dispărând
încet, retrăgându-se în propriile umbre,
le vede dizolvându-se, privirile-i
sunt tot mai pătrunzătoare.
Doar albul rezistă întunericului.
Care se adună.
Până când -

B
Aprinde lumina; se aprind şi culorile. Care
erau acolo, închise în ele însele.
Formând un singur chip fără trăsături.
Măştile nu se deschid.
Fără chip.
Dintr-o gură de păianjen s-au ţesut
fire de sens. Un fir a scăpat.
Sensul şi noi ceilalţi.
Albul paginii ne orbeşte. Scriu. Albul
e nesigur.
Deodată
noaptea înaltă
a unui cuvânt.

C
Şi casa asta nelocuită
decât de pereţii albi
– timpul traversează pereţii -
cameră – cioburi de umbre prin colţuri
umbre şi respiraţii
noaptea trece pe lângă cameră
afară – cad paşi într-o cadenţă necunoscută
Casa asta, camera asta – ar trebui să intrăm:
aici cuvintele au culoarea umbrei
pereţilor albi

D
Şi iarăşi intră în camera asta şi se îndreaptă spre fereastră
– ce vede oare -
Nu vede, priveşte.
Pare că priveşte doar fereastra,
zâmbindu-şi sie însuşi. Înaintează
absorbit de propria privire
- din ce în ce mai departe înăuntrul privirii –
pradă unor gânduri instabile,
fără nici un reper, anulându-se în fiecare clipă.
Trăsăturile i-au îngheţat.
A rămas în picioare între noapte şi cuvinte.
Despărţindu-le.
Noaptea va trece peste pagina albă.
Priveşte, fără să vadă.

E
Tăcând,
tăcere – panică,
agăţându-se de cuvintele pronunţate deja.
Nici o urmă de sunet; un chip împietrit; în
aer, nici un ecou de vocală, nici o silabă.
Cuvintele – le-a pronunţat cu adevărat?
În jurul gurii se ghiceşte o linie albă,
fină, care se accentuează din ce în ce
mai mult, părând că se închide ca
un cerc – apăsător.
Şi totuşi spunea ceva.
Privirile i se înconjoară de unde. Unde
de priviri ce îngheaţă
pe trăsăturile chipului – mască heteroclită
fluidă şi în acelaşi timp înmărmurită, cuprinzându-i
toate privirile posibile.
Mască deschisă.
Va urma....
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Aranca -
2007-01-15 |
simplu plin de rafinament, acest alfabet poetic isi identifica imaginile in cele mai marunte locuri, pasaje.
risipite in spatiul tridimensional literele se intorc in noi accentuind iluminarea intr-un concert atemporal:
"Şi casa asta nelocuită
decât de pereţii albi
– timpul traversează pereţii -
cameră – cioburi de umbre prin colţuri
umbre şi respiraţii"
deosebit.
|
NMP -
2007-01-16  |
Formidable cet alphabet poétique, qui met ŕ l'honneur le mot, décliné de vingt six maničres dans l'espace et le temps, tout en finesse, en délicatesse, ŕ travers un jeu de miroirs, oů la mise en perspective est un jeu d'ombres et de lumičre qui se cachent et se découvrent tour ŕ tour. Profondeur, contours, couleurs, contrastes, tous nos sens sont en éveil ... Tu as réussi lŕ une véritable oeuvre d' "art poétique".
|
| lucian -
2007-01-16 |
modul de a scrie poezie susţinută de imagine, atât de vechi azi şi atât de mult experimentat, este un exerciţiu, în cazul de faţă, alfabetic...
|
|
|