| |
|
| |
Prin dreptul meu
trecea un tramvai,
īn stānga un parc
părăsit,
o stradă pornea din colţ
şi se pierdea
īn zāmbetul ei.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| cami -
2007-01-14 |
un text scurt, dar profund īn semnificaţii, ca toate celelalte :)
parcul părăsit mă duce din nou cu gāndul la un sentiment de tristeţe, dar un alt tramvai se poate şi īntoarce, nu?
finalul, īnsă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea īn zāmbetul ei... deşi pornea dintr-un colţ, mi se pare că aici laşi loc de o deschidere :)
|
| Aranca -
2007-01-14 |
orasul acesta incepe dintr-un colt de cer si ajunge dincolo de marginea lumii, a timpului; locuieste in noi cu toate strazile imbracate in sarbatoarea verii si a tineretii; e rostul lui.
"o stradă pornea din colţ
şi se pierdea
īn zāmbetul ei."
deosebit.
|
| cailean -
2007-01-16 |
Multumţumesc Camelia de semn. Da, Marina, totul dinainte trebuie să fie banal şi amorf ca să vedem bine strada aceea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com