Aranca - 2007-01-14

ca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură şi se vând cu kilogramul pe piaţă soldaţii se cumpără şi se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.

Snowdon King - 2007-01-15

acest autor are imaginatie, asta este calitatea lui numarul 1. Se vede deasemenea ca este si citit, este un barometru al societatii in acest text. Mintea ii zboara repede de la o idee de parca ar fi drogat, dar el pastreaza luciditatea, ideea, pastreaza un ludic caustic, zambiti va rog, zambim. Bunul cetatean, o varianta americana a lui ...the white man from the town regizata de marele domn cu ochelari sau o varianta plina de reverenta a clovnului cu suras diabolic. Dar si peisajele autohtone, Sorescu era cu locomitivele, Bogza cu campurile petrolifere, fiecare suntem marcati cumva de ceva, in copacul de plastic canta o pasare de plastic, caii se invart in carusel, bibelourile danseaza in vitrina, este deosebit ca nu numai ai imaginatie dar nu dai raspuns, provoci si cititorul deezvolta.

citadinul - 2007-01-15

Marina Nicolaev, Aş îndrăzni să spun că poezia care se postează de mai multă vreme pe sit-urile literare încearcă un fel de "explorare" a ego-ului şi reprezintă, mai degrabă, o incursiune in propriul trup. Am citit multe poeme ale celor mai tineri confraţi care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere, de unde şi uimirea ludică atunci când îşi descoperă chimismul interior. Eu încerc să ies puţin din propria-mi anvelopă şi să fac incursiuni în social, să definesc omul contemporan in raport cu angrenajul social, de cele mai multe ori alienant, în care individul există. Nu ştiu dacă am reuşit, dar, oricum, voi persevera o vreme pe această linie. Apropo de intrebarea dumneavoastră, aceste poeme nu sunt publicate incă în niciunul din cele 19 volume pe care le-am tipărit până acum, dar le voi strânge cu siguranţă într-o nouă carte, pe care o să v-o dăruiesc în momentul apariţiei. Cu deosesbită consideraţie, Mircea Florin Şandru

citadinul - 2007-01-15

Ionuţ Caragea, Încerc să cred că experienţa nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Aşa cum îi spuneam mai sus distinsei domnişoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depăşesc universul propriului trup şi să fac incursiuni în contextul social care determină viaţa individului. Să nu credeţi că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obţine un anumit efect liric şi din relaţionarea poetului cu lumea în care trăieşte. Vă mulţumesc mult pentru comentariu şi pentru "peniţă", Mircea Florin Şandru

NMP - 2007-01-16

Cum de nu se vede ironia in acest text? Mai mult decit "sensibilitate" acesta este un punct de vedere ironic, o privire asupra unei societati automatizate a epocii unde se confrunta sfidator in acelasi timp valorile fara nici o masura comuna. "zâmbiţi vă rog", da, insistenta este ironica... « Mai mult a ride decit a plinge », aceasta este de asemenea o forma de rezistenta, caci ea este martorul luciditatii constiintei care nu ocoleste nici un detaliu in acest tablou ne exhaustiv si de o realitate tragica. Va citesc cu mare placere si apreciez punctul dumneavoastra de vedere "non egocentrist". Punctul meu de vedere este acela a unui cititor care vine din zona occidentala a unei lumi care nu a cunoscut comunismul.

citadinul - 2007-01-16

Nicole Pottier, Observaţia dumneavoastră este pertinentă. Aţi observat cât se poate de exact că acest poem conţine o doză vizibilă de ironie. Nu vreau să folosesc cuvinte prea mari sau un neolimbaj de lemn, dar aş spune că întregul poem este un zâmbet (amar) generat de robotizarea consumistă pe care o suportă individul în societatea postmodernă. Vă mulţumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Şandru

Beniamin - 2007-01-16

Subscriu acestei literaturi ce ne cuprinde, ne provoaca, ne defineste. Dar pentru ca este o provocare suficienta, construita, as zice ca interogatiile ("incotro") sunt aproape de prisos. Un fel de rezonanta retorica "à l'ancienne", ce poata fi gustata cu certitudine de multi cititori dar care poate lasa un iz de morala. Iar morala in contextul operei citadinului, pare-mi-se, dauneaza unui poem construit cu maiestrie, detasare, zoom social.

citadinul - 2007-01-16

Beniamin Marius Vasile, Poate că aveţi dreptate, dar poezia cu tentă socială conţine, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulţumesc pentru vizită şi promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Şandru.

lucian - 2007-01-16

o lume sintetică. un poem ce işi mărturiseşte esenţa.