| |
|
| |
ce frumos eşti tu dar moartea
are tot miros de coşmar alăptat la sân
în temniţa zilnică
pasărea neagră stăruia mereu
simteam cum se murea pe capete
înăuntru
ce frumos eşti tu cum îţi poartă
zâmbetul aerul la-nălţime
ce sfinte rămân clipele
în urma ta când pleci
precum tămâia zeilor
pe merinde
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-01-13 |
pentru primele doua versuri
"ce frumos eşti tu dar moartea
are tot miros de coşmar alăptat la sân"
toata admiratia mea!
e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri.
finalul iarasi este de exceptie:
"ce frumos eşti tu cum îţi poartă
zâmbetul aerul la-nălţime
ce sfinte rămân clipele
în urma ta când pleci
precum tămâia zeilor
pe merinde"
nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.
|
| anna -
2007-01-14 |
multumesc aranca, am schimbat cate ceva... parca e mai bine acum, ai dreptate!
|
| Aranca -
2007-01-14 |
nu trebuie sa te crispezi de parerile altora si cu atit mai putin de ale mele...sint doar pareri, precum gerul iernii promise.
scrie cum simti tu si nu uita: sa nu te opresti.
cauta filonul liric dincolo de colinele noptii...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com