| |
|
| |
s-au risipit lacrimilor tale toţi funigeii înserării
ştiu
ţi-am spus că
mai degrabă aş visa pământul
ca pe-un balon ducându-ne încapsulaţi în tristeţe
la marginea universului
unde îngeri negri să îl aspire într-o fâşie de plastic
chiuretând înăuntru molecula iubirii
decât să-mi scape glezna gazeliană
din mâna ta
din laţul dragostei noastre
sub care se apleacă gândurile toate ca nişte sălcii pustiite
lipsite de apă de vise de reculegeri
ştiu e greu să iubeşti cum iubeşti tu
apa a secat toată
până şi cactuşii şi-au aruncat dinţii înăuntru
căutând ultima picătură de sevă
până când
la marginea universului
îngerii negri vor aspira amintirea dragostei curcubeice...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-01-13 |
titlul este fortat din multe puncte de vedere.
in rest, prea multe simboluri contrastante ce anuleaza starea lirica.
|
| poema -
2007-01-17 |
mi s-a spus de multe ori ca poezia mea este una destul de incarcata din punct de vedere simbolistic, insa acesta este modul de a scrie care ma reprezinta. multumesc mult pentru semn si apreciere. la multi ani!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com