| |
|
| |
īn geamăt de flori cazānd īntr-o ploaie fiinţială
cu rădăcinile adunate la corolă
ca fetuşi galactici īn pāntec de stele
aşa
am adunat-o din genunchiul īnserării
pe Sara
am iubit-o tăcut
cu pleoapele-nchise īn vis
ea-mi spunea că-i este frig
şi mai năştea cāte-o stea... şi tot aşa...
şi tot... aşa...
īn zvācnet ocular o visam
o vedeam aşa senină cu stelele vii īn pāntecul ei
pana cānd Sara se făcu mică
mai mică decāt bobul de nisip din timpanul dimineţii
şi-a fost prima zi, după noaptea īn care
stelele toate au curs din pāntecul ei.
aş fi vrut să o strig, cu glasul titanului Atlas
să-nvārt luna pānă cānd să ajungă
īnspiralată sub talpa
fiinţei ei
dar ea-mi şoptea că īncă-i este frig
şi stelele toate o īmpungeau
să-şi scoată bărbatul
dintre coaste.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Profetul -
2007-01-16  |
poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am īnțeles din textul tău lucruri atīt de frumos ascunse īncīt a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că īncă te mai frămīnți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, īndeosebi pentru fluiditate.
|
| poema -
2007-01-17 |
privesc gestul dvs. de a evidentia textul ca pe un semn de incurajare.
|
| lucian -
2007-02-15 |
in acest poem se simte vastitatea ce o poti exprima, ce o porti in suflet, ce cauta sa se exteriorizeze in fiecare scriere. te felict pentru o asa realizare!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com