| |
|
| |
eram fericită
degetele îmi treceau prin maşina de tocat
priveam pe fereastră la un om de zăpadă
voiam să-mi facă un pic de curat prin casă
să dea cu mătura şi să-mi spele pardoseala
dar ştiam că această muncă l-ar fi epuizat
m-ar fi lasat baltă la un moment dat
aşa că dacă îmi bate cineva la uşă
nu răspund mă bag în pat
şi îmi topesc pe sâni
o bucată de gheaţă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2007-01-11 |
un poem carnal şi senzual ce chiar te face să te topeşti.
|
| cailean -
2007-01-12 |
Drăguţă modalitatea ludică de a exprima o simţire, până la urmă, tragică. Jocul de-a balta lăsată în urmă.
|
| bakemono_ella -
2007-01-12 |
dragii mei, cel mai bine este la Polul Nord, unde oamenii de zapada nu se topesc...decat din iubire.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com